Print

 

Femeile Mironosiţe au fost femei din poporul evreu, care au crezut în Cuvântul propovăduit de Domnul Iisus Hristos, în Vestea cea Bună pe care El o aducea lumii. Au crezut în Predica şi în Persoana Lui şi, crezând, au trăit şi acţionat în consecinţă. L-au însoţit pe unde mergea şi i-au devenit colaboratoare. În timpul pătimirilor şi morţii Lui i-au stat aproape cu mult devotament, iar ulterior au căutat să împlinească, în ciuda unor condiţii vitrege, chiar periculoase pentru viaţa lor, ca ultim gest de cinstire, întregul ritual al îmbălsămării şi înmormântării Domnului. Aşa au ajuns să primească înaintea Apostolilor Vestea Învierii pe care s-au grăbit să o împărtăşească acestora şi altora, cu multă bucurie, cu cutremur interior şi entuziasm. Astfel, din slujitoare devotate au devenit propovăduitoare curajoase, din mironosiţe vestitoare ale Învierii.

 

 

Femeile Mironosiţe sunt expresia a ceea ce lucrează credinţa vie şi iubirea dăruitoare de sine în omul credincios, în femeia credincioasă, în cazul nostru. Ele sunt şi un exemplu pentru toate femeile, ca şi pentru toţi oamenii, în sensul că o viaţă trăită prin credinţă şi asumată în iubire jertfelnică îşi va găsi rostul şi împlinirea într-un mod care depăşeşte puterile omeneşti de prevedere. Dumnezeu este Cel care primeşte, binecuvântează şi face înmiit roditor ceea ce omul oferă, făcând ca rodul să fie imposibil de estimat.

Tot aşa stau lucrurile şi referitor la educaţie, în condiţiile noastre de viaţă destul de complexe şi, adeseori, potrivnice. Cred că, pe lângă tot efortul de a da o educaţie cât mai bună copiilor, este capital faptul ca mamele, părinţii să trăiască o viaţă de dăruire de sine prin credinţă. Dragostea de Dumnezeu a părinţilor, devotamentul mamelor lor, hărnicia şi dăruirea de sine a acestora, nobleţea evlaviei sunt mai puternice decât toate stările de lucruri negative din jur. Şi, ca omagiu adus mamelor noastre şi dovadă a celor spuse mai înainte, pot să vă spun că toată propaganda atee, materialist-ştiinţifică, anti-tradiţională pe care am primit-o la şcoală şi liceu, n-au avut nici o putere în faţa credinţei şi vieţii mamei mele, a părinţilor, a oamenilor credincioşi în mijlocul cărora am trăit. Deci, credeţi şi trăiţi prin credinţă şi nu vă temeţi! Restul este în puterea lui Dumnezeu.

† Sofian Brașoveanul

Cineva spunea că Dumnezeu ne-a făcut un mare dar, acela de a ne ocupa noi înșine de educația copiilor noștri. Ce bucurie dar și ce responsabilitate. Misiunea pare mai grea ca niciodată. La o privire superficială s-ar putea spune că a educa o fată este mai ușor decât a educa un băiat. Nu este însă deloc așa. Pentru început vă propunem să luați aminte la o serie de scrieri ale Sfântului Paisie despre cauzele eșecului în educația tinerilor, fete și băieți deopotrivă. Vă facem atenți de această dată doar la unul dintre multele „duhuri” ce bântuie lumea contemporană: duhul comodității. Foarte periculos prin faptul că, oferind totul, pe tavă, copiilor noștri îi lipsim puterea de a lupta și le cultivăm egoismul. Presfințitul Sofian, ne-a făcut și el atenți asupra acestui aspect - Tot apăsând pe un buton și primind în acest fel, apa, lumina, și altele, copiii vor crede că așa se face și că totul se obține în viață cu cea mai mare ușurință. Mai târziu vor vrea ca și ceilalți oameni să răspundă tot în acest fel la comenzile lor și vor fi profund decepționați când vor vedea că nu este așa, sau vor fi total neadaptați, ajungând uneori tiranici în a-și impune punctul de vedere. Comoditatea, egoismul și iubirea de sine le vor face pe viitoarele soții și mămici să se acomodeze foarte greu acestor sarcini, pe care le vor îndeplini cu mare greutate sau nu vor mai putea face față deloc. Armele de luptă împotriva acestui duh sunt reprezentate de cultivarea virtuților opuse. Să cultivăm deci în fetele noastre cumpătarea, generozitatea, voința, hărnicia. Să le încurajăm să ne ajute, după puteri, la treburile gospodărești și astfel să realizeze dificultatea și munca ce stă în spatele fiecărui lucru dar și bucuria pe care o primești după ce ai făcut ceva bine. Să fim atenți la lucrurile mici pentru ca, mai târziu, copiii noștri să le poată păzi pe cele mari.

Câteva sugestii deci :

 

Să încercăm să păstrăm acest reflex de apărare al curăției pus de Dumnezeu în inima copiilor noștri, căci pierderea lui este foarte păgubitoare. Sfântul Paisie Aghioritul subliniază importanța mamei în procesul educației și ne arată că pentru starea tineretului de astăzi în principal mamele sunt vinovate. Cercetătorii în psihologie vin și completează arătând și importanța tatălui în educația copiilor. Dr. Meg Meeker ne arată importanța și influența covârșitoare a tatălui în viața ficei sale, de relația dintre cei doi depinzând modul în care fata își va alege viitorul partener de viață și însăși viitoarea ei fericire conjugală.

Să cultivăm în ele, ținând cont desigur de personalitatea și înclinațiile fiecăreia, și acele virtuți care le vor ajuta în viața de familie: compasiunea, răbdarea, spiritul de jertfă. Dar să nu uităm că mironosițele s-au arătat mai curajoase decât apostolii, să creștem deci fete curajoase, dar nu obraznice.