Print

În ţările central şi nord europene în care Mitropolia noastră îşi desfăşoară activitatea, cazurile de incinerare a trupurilor celor răposaţi se înmulţesc.

Deşi la ea se recurge îndeosebi din raţiuni practice, incinerarea nu este o practică creştină şi trebuie descurajată. Dumnezeu Însuşi, adresându-se omului devenit muritor în urma păcatului neascultării, a rânduit ca trupul acestuia la moarte să se întoarcă în pământ: „În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fac. 3,19). Biserica Ortodoxă respinge incinerarea trupurilor celor răposaţi ca fiind contrară învăţăturii ei, tradiţiei creştine referitoare la moartea şi învierea trupurilor, precum şi cinstei cuvenite persoanei umane, deci şi trupului, care este, după cuvântul Sf. Apostol Pavel, templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6,19).

În cazul în care preoţii vor întâlni familii care insistă totuşi pentru incinerarea trupurilor celor răposaţi ai lor, slujba înmormântării se va face numai înainte de incinerare.

În cazul în care cineva, din neştiinţă sau din alte motive, îl va informa pe preot despre decesul unei persoane abia după ce trupul celui răposat a fost incinerat, nu se va mai săvârşi Slujba Înmormântării, ci doar aceea a Parastasului, cu citirea Apostolului şi Evangheliei.

Prea Cucernicii Preoţi ca şi credincioşii angajaţi activ în Biserică sunt chemaţi să aducă la cunoştinţa tuturor această învăţătură sfântă a Bisericii.