Centrul Bisericesc Munchen  Rumänische Orthodoxe Metropolie für Deutschland, Zentral- und Nordeuropa

RO | DE

Toţi cei ce au urmat Domnului nostru Iisus Hristos duc un război duhovnicesc. Acest război l-au învăţat sfinţii printr-o îndelungată experienţă de la harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt îi povăţuia, îi lumina şi le dădea puterea de a birui pe vrăjmaşi, dar fără Duhul Sfânt sufletul nu poate nici măcar să înceapă acest război, pentru că nu ştie şi nu înţelege cine şi unde sunt vrăjmaşii lui. [...]

Lupta noastră se duce în fiecare zi şi în fiecare ceas.
Dacă faci reproşuri fratelui sau îl judeci sau îl întristezi, ţi-ai pierdut pacea.
Dacă ai căzut în slava deşartă sau te înalţi deasupra fratelui, ai pierdut harul.
Dacă-ţi vine un gând desfrânat şi nu-l depărtezi de în­dată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu şi îndrăz­neala în rugăciune.
Dacă iubeşti puterea sau banii, nu vei cunoaşte nicio­dată iubirea lui Dumnezeu.
Dacă-ţi împlineşti voia proprie, eşti biruit de vrăjmaşul şi urâtul intră în sufletul tău.
Dacă urăşti pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu şi un duh rău a pus stăpânire pe tine.
Dar dacă faci bine fratelui, atunci vei afla odihna con­ştiinţei.
Dacă-ţi tai voia proprie, vei izgoni pe vrăjmaşi şi vei dobândi pace în sufletul tău.
Dacă ierţi fratelui tău ocările şi iubeşti pe vrăjmaşi, atunci dobândeşti iertarea păcatelor tale şi Domnul îţi va da să cunoşti iubirea Duhului Sfânt.
Iar când te smereşti întru totul, atunci afli odihna desă­vârşită în Dumnezeu.

[...]

Suferim pentru că nu-l iubim pe frate. Domnul zice: „Iubiţi-vă unii pe alţii şi veţi fi ucenicii Mei” [In 13, 34-35]. Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu. Dulce e iubirea lui Dumnezeu; ea este un dar al Duhului Sfânt şi în deplinătatea ei e cunoscută numai prin Duhul Sfânt. Dar este şi o iubire mijlocie, pe care omul o are atunci când se străduieşte să împlinească poruncile lui Hristos şi se teme să nu întristeze pe Dumnezeu; şi aceasta e un lu­cru bun. în fiecare zi însă trebuie să ne silim spre bine şi să învăţăm din toate puterile smerenia lui Hristos.

Domnul a zis ucenicilor Lui: „Pacea Mea dau vouă” [In 14, 27].

Această pace a lui Hristos trebuie să o cerem lui Dum­nezeu, şi Domnul o dă celui ce o cere; şi când o primim, trebuie să o păzim cu sfinţenie şi să o înmulţim; dar cine nu se predă în necazuri voii lui Dumnezeu, acela nu poate cunoaşte milostivirea lui Dumnezeu.

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gân­dul: „Oare se va mai uita Domnul la mine când eu îl în­tristez?”, pentru că Domnul este prin fire milă, ci întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău” [Le 15, 21], şi vei vedea atunci cât eşti de drag Tatălui şi în sufletul tău va fi atunci o negrăită bucurie.

Ia aminte la doua gânduri şi teme-te de ele. Unul îţi spune: "Eşti un sfânt!", altul "Nu te vei mântui!" Aceste două gânduri vin de la vrăjmaşul şi nu este adevăr în ele. Tu însă cugetă: "Sunt un mare păcătos, dar Domnul e milostiv, El îi iubeşte mult pe oameni şi-mi va ierta păcatele mele". Crede aceasta şi-ţi va fi aşa: Domnul te va ierta. Dar nu-ţi pune nădejdea în nevoinţele tale, chiar daca te-ai nevoi mult. Astfel, nu pentru nevoinţele noastre, ci în dar, pentru bunătatea Sa, se milostiveşte de noi Domnul. Domnul vrea ca sufletul să fie smerit şi să ierte tuturor cu iubire atunci şi Domnul îl va ierta cu bucurie. Domnul îi iubeşte pe toţi, şi noi trebuie să-L imităm şi să-i iubim şi noi pe toţi; şi dacă nu putem, să o cerem, şi Domnul nu va zăbovi să ne ajute cu harul său.

La început, când cineva începe să lucreze pentru Domnul, Domnul îi da harul Sau şi un zel aprins spre bine, şi totul îi apare atunci uşor şi plăcut. Iar când vede aceasta în el, în lipsa lui de experienţa îşi spune: ”Voi avea această râvnă toată viaţa mea.” Şi atunci începe să se înalţe mai presus de cei ce trăiesc în nepăsare şi începe să-i judece; şi astfel pierde harul care l-a ajutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Sufletul nu înţelege cum s-a întâmplat aceasta: totul mergea atât de bine, dar acum este totul atât de greu şi nu mai are nici o plăcere să se roage. Dar nu trebuie să se înfricoşeze, e Domnul Care povăţuieşte cu bunătate sufletul. De îndată ce sufletul se înalţă mai presus de fratele său, chiar în acea clipa îi vine un gând rău care nu-i place lui Dumnezeu. Dacă sufletul se smereşte, harul nu-l părăseşte. Dar dacă el nu se smereşte, se iveşte o uşoara ispita ca el să se smerească. Dacă iar nu se smereşte, atunci începe atacul necurăţiei. Dacă tot nu se smereşte, atunci cade într-un păcat oarecare. Şi daca nici atunci nu se smereşte, se iveşte o mare ispită şi el va săvârşi un păcat mare. Şi aşa ispita va deveni tot mai puternică până ce sufletul se va smeri; atunci ispita va pieri şi, dacă se smereşte adânc, va cunoaşte şi simţământul smerit al inimii şi pacea şi tot răul va pieri.

Până în zilele noastre există Monahi care au experienţa iubirii dumnezeieşti, năzuiesc după ea ziua şi noaptea. Ei slujesc lumea prin rugăciunile şi scrierile lor. Dar această sarcină apasă mai cu seama asupra Păstorilor Bisericii, care poartă în ei un har atât de mare, că dacă oamenii i-ar putea vedea strălucirea, lumea întreaga ar fi în uimire; dar Domnul a ascuns-o, ca slujitorii Lui să nu se trufească, ci să se mântuiască prin smerenie. Domnul cheamă Episcopi să pască turma Sa şi le dă în dar harul Sfântului Duh. Duhul Sfânt a aşezat în Biserică Episcopi (Faptele Apostolilor 20, 28) şi în Duhul Sfânt ei au puterea de a lega şi dezlega păcatele (Ioan 20, 21-22). Iar noi suntem oile Domnului pe care El le-a iubit până la capăt (Ioan 13, 1) şi ne-a dat pe sfinţii noştri Păstori.

„Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El merge pe urmele paşilor lui Hristos Care ne-a dat în El Însuşi pilda ascultării. Domnul iubeşte sufletul celui ascultător şi-i da pacea Lui; atunci totul este bine şi sufletul simte dragoste pentru toţi.

Cel ce ascultă şi-a pus toata nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul sau este pururea în Dumnezeu. Domnul ii da harul Sau şi acest har învaţă sufletul tot ce-i bun şi-i da puterea de a rămâne în bine. El vede răul, dar acest rău nu are nici o putere aspra lui, căci harul Sfântului Duh este cu el şi-l păzeşte de tot păcatul. Şi se roagă lui Dumnezeu în pace, fără osteneală.

Duhul Sfânt iubeşte sufletul celui ce ascultă şi de aceea el cunoaşte repede pe Domnul şi primeşte darul rugăciunii inimii.

Programul slujbelor

Duminica, Sfânta Liturghie se slujește la Alte Haidhauser Kirche (Kirchenstraße 37, D-81675 München), de la ora 10:00.

Slujbele de peste săptămână (luni-sâmbătă) au loc la Capela Sfântul Siluan (Paul-Heyse Str. 19, D-80336 München).

Luni, Joi, Sâmbătă

08:00 - Utrenia

18:00 - Vecernia

Miercuri

08:00 - Utrenia

18:00 - Rugăciunea lui Iisus

Vineri

08:00 - Utrenia

18:00 - Sf. Maslu

Notă: În anumite zile, este posibil să intervină schimbări. Pentru a vizualiza programul lunii curente, vă rugăm să mergeți aici